Smecherilor, la munca!

Acum citeva saptamini, dupa o emisiune de joi, am ramas „la o tigara” cu Dan Andronic. „Cinicul Andronic”, cum obisnuieste sa-i spuna Ion Cristoiu. Vorbeam despre o chestiune politica avind aerul unei conspiratii. Eu eram aproape convins ca e facuta in vreun laborator de partid, Andronic insa era categoric: simpla potriveala, intimplare pura, nimic ocult. Atunci l-am contrazis, azi n-as mai face-o. Am trecut in saptaminile din urma printr-o serie de intimplari care m-au facut sa constat ca Andronic avea si o sa mai aiba dreptate.

Episodul indemnizatiilor pentru revolutionari e principalul motiv. Totul a pornit de la o intimplare. Emil Boc in studio, discutie despre bani, criza etc. La un moment dat imi aduc aminte de o discutie cu Cartianu despre sumele pe care le incaseaza eroii neamului din Decembrie 89. Grigore zice, atunci, intr-o pauza de publicitate ca vrea sa inceapa un serial in Adevarul, prin toamna. Eu ii povestem despre citeva emisiuni facute prin 2009 la Realitatea FM pe aceasta tema si ma aratam uimit de gradul mare de interes pe care-l descoperisem la ascultatori in legatura cu subiectul in cauza.

Si atunci, brusc, il intreb pe Boc despre indemnizatii. El marseaza si declara, sint sigur, din convingere, ca e vorba de sume mari de care ar fi normal sa beneficieze pe viitor doar urmasii celor morti, ranitii etc. Probabil stiti povestea.

Ce a urmat? O dementa tipic romaneasca: ba ca a fost urzeala, ba ca a fost comanda, ba ca Iliescu, ba ca vine de la, ghici cine?, ei, da, insusi Basescu. Atinsa la buzunar, o liota de stipendiati, probabil multi dintre ei facuti revolutionari la sprit de Bebe Ivanovici, a inceput sa geama din rarunchi. Ca e un atac la „Rivulutie”, ca se intorc in mormint martirii, ca e pusa in pericol gloria si vitejia zilelor din iarna lui ’89.

La inceput m-am enervat, apoi m-am calmat si, in cele din urma, am zimbit. Musuroiul de interese din afacerea cu indemnizatii fusese atins acolo unde doare cel mai rau: la buzunar. Cind a mai venit si Monica Macovei sa spuna ca e anormal ceea ce se intimpla in aceasta afacere, furnicile stringatoare de arginti de pe urma celor cazuti sub gloante au innebunit. Un zanatec care a facut o afacere din emisiuni cu dedicatie pentru gasca de revolutionari la un post de televiziune, a inceput sa latre ca apucat de streche la adresa subsemnatului. Un altul a propus intr-o adunare publica sa fiu pedepsit pe modelul Revolutiei Franceze. S-a vorbit despre decapitarea intregului neam Turcescu pentru ofensa de a fi rostit adevaruri dureroase despre portofelul lor.

Dar, vorba unui personaj celebru, sa trecem. Lectia e simpla: Andronic avea dreptate. Nimic ocult, doar intimplare si o mai veche preocupare pentru o afacere care dureaza, deja, de mult prea mult timp. Decapitarea stipendiilor acordate pentru smecherii care si-au luat certificat de revolutionar e o necesitate. Eu, unul, si cu capul taiat o sa sustin in continuare ca nu e posibil sa ne prefacem muti si orbi in fata uneia dintre cele mai mari potlogarii din Romania ultimelor doua decenii.

Prin urmare, la munca, ba, nu la intins mina!

28 iulie 2011